Domenico Amici (1759-1819) a fost un fizician și artist italian, cunoscut pentru contribuțiile sale importante în domeniul opticii. A realizat studii asupra sticlei și lentilelor, îmbunătățind obiectele optice folosite în timpul său. De asemenea, Amici a fost un talentat desenator și a creat numeroase lucrări grafice exquisite. Lucrările sale sunt apreciate atât pentru precizia științifică, cât și pentru valoarea lor artistică.

Incizie calcografice pe hârtie grea, preluate din "Noua colecție a monumentelor antice ale orașului Roma". Placă fin gravată pe cupru, desenată din realitate și gravată de Domenico Amici, roman.

Încărcătură excelentă și bună stare de conservare, urme ușoare de înfloriri și brunire. Foi intacte cu margini originale generoase. Expediere ASIGURATĂ cu curierul, pentru asigurare declarați eventualele daune la momentul ridicării. Proveniență din colecție privată.

AMICI, Domenico
Designer și gravurist pe cupru, născut la Roma în 1808. În peisagistica romană care a succedat marii ere vasiene și piranesiene, autorul a fost printre cei care au arătat cele mai mari ambiții: după ce a gravat cu acvatinta câteva vederi "desenate din viață", a dorit să apară și ca "inventator" și a gravat o serie de 30 de vederi imaginare sub formă de scenografii, pe care în 1831 le-a publicat la Roma cu titlul de Operă-scenografică - inventată și gravată - de Domenico Amici-Roman.
Dar acele ramuri, toate sculptate cu contururi simple, în modul în care a fost transmis de cei trei Hackert și acceptat în Roma, pentru figura, de T. Piroli și F. Giangiacomo, și într-o primă etapă, pentru țările gravate, de același Antonio Acquaroni, nu mai atrăgeau pe nimeni; așa că și A. s-a lăsat dus să se ocupe de clarificare, luând ca model nu deja pe Piranesi, ci pe încă viu Luigi Rossini.
După ruinele romane în 20 de rame (Roma 1832-33), s-a dedicat redării "obeliscurilor" și "fountainelor", adăugând la acele subiecte și pe cel al "claustrurilor", pentru o colecție de 30 de rame apărută în 1838. Între timp, a insistat în redarea fabricilor și ruinelor pentru noi colecții, dintre care unele erau realizate ca atare (Vederi ale contururilor Romei, Roma 1847), iar altele, în schimb, se dezintegrau pe parcurs, în timp ce ramele intrau în colecțiile altora. După proclamarea dogmei Concepției Imaculate (8 dec. 1854) și ridicarea ulterioară, din partea arhitectului Luigi Poletti, a coloanei comemorative a evenimentului, în piața Spaniei, autorul a reproducit-o primul. Și aceasta a fost cea mai mare succes profesional al său. A tradus, de asemenea, în 12 rame o serie de acuarele de Carlo Werner reprezentând ruinele de la poarta San Pancrazio după apărarea Romei din 1849 și a participat, ca Antonio Acquaroni, colegul său de lucru cel mai apropiat din Calcografia romană, la marea Scenografie a celor mai celebri Monumete ... din 1864.
Opera sa, judecată astăzi, nu are, în ansamblu, decât valoare de document și de curiozitate. Vom aminti în acest sens Palatul Montecitorio, gravat de el în 1840, așa cum apăruse deja în imaginația lui Giuseppe Gioacchino Belli, cu sus „bannerola, orologgio și campanile” și „un foarte mare par de clopote”, iar jos mulțimea romanilor atentă la extragerea loteriei.
Se ignoră data morții lui A., dar în 1870-71 trăia și lucra încă, așa cum rezultă din desenele datate ale Cabinetului național de gravuri din Roma, din colecția deja Morandi (unul dintre acestea cu vederea adiacențelor de la Porta Pia după breșă) și din alte colecții private.
Bibl.: Catalogul universal al cărților despre artă, Supliment, Londra 1877, p. 19; P. Arrigoni-A. Bertarelli, Planuri și vederi ale Romei și Latium-ului păstrate în colecția de stampe și desene, Milano 1939, V. Indice; Expoziția de la Roma în secolul XIX, organizată de Ist. di Studi Romani, Roma 1932, pp. 49, 57, 146; A. Petrucci, Gravura italiană. Secolul XIX, Roma 1941, p. 12; D. R. Peretti Griva-A. Petrucci, Roma, Torino 1949, p. 26; Expoziție de desene a Bibliotecii Ist. naț. de arheologie și istorie a artei (catalog), organizată de V. Cianfarani, Roma 1956, n. 188; A. Petrucci, Caravaggio și lumea calcografică română, Roma 1957, p. 85; U. Thieme-F. Becker, Lexicon general al artiștilor plastici, I, p. 404. TRECCANI